Securitate socială

Fiecare țară din UE are propria legislaţie în materie de securitate socială. Obligațiile și drepturile prevăzute sunt aceleași pentru toți lucrătorii din acea țară, indiferent de naţionalitatea lor.

Cu toate acestea, normele europene coordonează sistemele naționale, pentru a se asigura că persoanele care se deplasează într-o altă țară din UE nu își pierd prestațiile de asigurări sociale (de exemplu, drepturile la pensie și la asistență medicală) și ştiu ce legi se aplică în cazul lor.

În conformitate cu normele UE, o persoană poate fi supusă legislaţiei de securitate socială a unei singure țări la un moment dat. Prin urmare, trebuie să plătească contribuțiile la asigurările sociale doar în țara respectivă.

În general, se aplică legislația țării în care persoana lucrează efectiv (ca angajat sau lucrător independent) și contribuțiile trebuie plătite în țara respectivă. Nu are importanţă ţara în care locuiește persoana respectivă (de exemplu, în cazul în care aceasta face naveta) sau locul în care se află sediul angajatorului său.

Există o excepție privind lucrătorii detașați în străinătate pe o perioadă mai mică de 2 ani: aceştia pot să rămână asiguraţi și să plătească cotizații în țara din care sunt detașați.

În cazul persoanelor care lucrează simultan în cel puțin două țări, există norme specifice care determină legislația cărei ţări se aplică și ţara în care trebuie să-şi plătească contribuțiile.

Accesați mai jos informațiile naționale.